Aristocrata

„I giardini di Zoe” este locul din judeţ cel mai aproape de spaţiile aristocrate ale Europei.

Copaci şi garduri vii atent îngrijite mărginesc drumuri curate de piatră, gazonul moale întinde covoare, iar fântâni elegante de piatră umplu aerul de prospeţime şi stropi argintii.”

Iscate dintre miile de bulgări de trandafiri, coloanele verzi ale coniferelor sprijină bolta azurie a cerului de iunie. Pe deal, piatra caldă a travertinului urcă treptele către raiul de flori.

Coroanele  purpurii ale corcoduşilor ornamentali pun accente dramatice grădinii şi se potrivesc minunat între voioşia florilor şi seriozitatea pietrei vulcanice.

„I giardini di Zoe” este proprietatea unui italian îndrăgostit de grădinărit. După mai bine de un deceniu de amenajări, bărbatul a reuşit să aducă o parte din Italia în sătucul hunedorean.

Cine ajunge aici este fermecat de la prima privire. Nu este un loc unde să o iei la goană chiuind sau să te rostogoleşti pe iarba perfect tăiată.

Este un loc unde poţi savura o plimbare, chiar şi desculţ, unde te poţi opri pentru o discuţie elegantă sau poţi rămâne la o cafea sau limonadă cu propriul suflet.

Grădina aristocrată inspiră eleganţă şi este de un bun gust desăvârşit. Proprietatea lui Giovanni Salvatelli de la Banpotoc este un imens puzzele înflorat: „A luat naştere ca şi un joc şi s-a jucat în fiecare zi. Şi-a dorit să rămână ceva generaţiilor următoare, inclusiv nepoatei lui care are 6 ani, motiv pentru care a numit această proprietate „I giardini di Zoe”, explică administratorul Ramona Morar.

Proprietarul vine din Italia, din zona Ancona, regiunea Marche, undeva în centrul Italiei, o zonă cu dealuri care are ceva din celebrul farmec al Toscanei. „El a adus în România o parte din această regiune deluroasă. Sunt plante adaptate climei de aici.

Coniferul cu forma de lumănare este ienupărul scopulorum skyrocket care seamănă cu seamănul lui, cipresso, din Italia care la noi, în această regiune nu rezistă”, adaugă Ramona.

Munca de 15 ani şi truda zilnică uriaşă poate fi ghicită doar de cunoscătorii care ştiu cât efort se ascunde în această perfecţiune.

Ideeile îi aparţin omului de afaceri italian care proiectează totul, fir cu fir, piatră după piatră: „Studiază mult, foarte mult!

De pe alee „proiectează” pe deal; de pe deal îşi imaginează elemente noi pe terenul drept. Este un loc realizat după sufletul lui  – fiecare plantă, fiecare arbore este pus acolo unde a simţit şi l-a inspirat Dumnezeu.

Grădina în plan drept este inspirată din perioada renaşterii. Aici a gândit „I giardini delle tre fontane”. În rest, a contat cum a simţit el locul”, explică tânăra care, împreună cu soţul ei, are fericirea să locuiască aici şi menirea să îngrijească acest loc.

Piese masive împodobesc grădina. Fântâni artizanale şi vase impunătoare străjuiesc covoarele de iarbă : „Este un soi de rocă vulcanică „peperino” adusă din Italia. Este singurul material importat, celelalte sunt româneşti. E travertinul care dă foarte bine la scări şi pentru ziduri.”

De-o parte a grădinii, se întinde „Alea lui Giovanni” acolo unde gazonul moale şi des este mărginit de pâraie de flori, tufişuri înflorite şi copaci cu texturi diferite. Aici albinele scormonesc de zor polenul, fluturii se aleargă printre ciorchinii înfloriţi, graurii pândesc momentul potrivit pentru a fura cireşe. „Am ales ca aranjamentul de aici să fie cât mai colorat şi ca frunză, şi ca flori şi ca timp de înflorire: avem berberis cu frunza galbenă, hydrangea care va face o floare roz foarte mare în iulie, abelia care va înflori în august-septembrie, hypericum care este acum în perioada maximă de înflorire şi fructificaţie, cu florile galbene şi fructele roşii.

Ca să faceţi un asemenea aranjament, aşezaţi folie, sădiţi plantele, apoi puteţi completa cu scoarţă sau piatră pentru a uşura întreţinerea”. Pentru că îngrijirea unei grădini cere o muncă de titan – grădina „înghite” sute de litri de apă, iar un loc atât de prielnic este invadat de musafiri nepoftiţi care răsar cu sutele în fiecare zi revendicând un loc printre plantele de soi. „Munca aici nu se termină niciodată, stai aplecat de dimineaţa până seara şi mereu – mereu-mereu pliveşti, tai, cureţi, aduni, uzi”, oftează femeia.

E munca grea e adevărat, dar satisfacţiile sunt minunate: „Nu vă închipuiţi cum e să îţi bei cafeaua aici, dimineaţa. Mereu simţim că merită, dar atunci când vine cineva şi ne spune că aici e raiul pe pământ, ne creşte şi nouă sufletul. Mi-au rămas în suflet cuvintele unui bătrânel care a venit la noi, s-a aşezat la umbră apoi ne-a zis: „Acum pot să mor: am văzut raiul!”

Puţinii oameni care au auzit de acest loc îl descoperă cu uimire. Pur şi simplu, nu îţi vine să crezi că judeţul are asemenea locuri unde peisajul de la ţară prinde un aer cu adevărat regal. „Eu sunt de la Simeria şi habar nu aveam că aici, în apropiere avem ceva atât de frumos! Am venit la pepinieră să cumpărăm câţiva arbori şi am descoperit locul ăsta, este incredibil!”, se extaziază o tânără.

Un vizitator măsoară totul îndelung cu privirea şi concluzionează: „Seamănă cu ce am văzut în filme, fotografii. Parcă e o grădină din Anglia. L-am descoperit din pură întâmplare şi am rămas uimit de felul în care e poziţionat şi aranjat. Acum m-aş muta aici!”

Este şi locul perefect pentru fotografii elegante de nuntă pentru că fotografii pot descoperi în fiecare anotimp zeci, sute de unghiuri pentru mirii din cadru.

Pe aproape trei hectare, cât vezi cu ochii, grădina poate face cinste oricărui conac sau castel european.

În capăt, italianul a preferat o casă elegantă, cu un singur etaj care devine parte din jocul lui şi nu striveşte locul, ci i se potriveşte.

Este o adevărată lecţie de bun simţ şi corectă măsură dată de un om de afaceri care are bani, dar impresionează fără să epateze. Locul este elegant, firesc, deloc arogant sau opulent. Camerele aranajate cu gust în culori potolite, cu umbre şi lumini calde te fac să îţi doreşti să poposeşti pe timp nelimitat aici, la „I giardini di Zoe”.

Poţi uşor să îţi închipui că eşti o prinţesă, iar aranjamentele perfecte din faţa conacului, devin, cu un pic de imaginaţie, ba gărzi în armuri oţelite, domnişoare înflorate, ba cavaleri veritabili sau curteni aliniaţi, iar fântânile nu sunt altceva decât cupe din care izbucneşte şampania sărbătorii. Ce viaţă de vis izbucneşte din grădina aceasta…