Grădinile aristocrate se extind. Giardini di Zoe e Giardini di Achille

„Bine aţi venit în rai, raiul florilor roz, al lalelelor și al zambilelor!”, te întâmpină Ramona Morar, administratorul locului, care a devenit cunoscut drept una dintre cele mai frumoase grădini ale ţării.

După o iarnă lungă şi un martie mult prea cenuşiu, primăvara s-a dezlănţuit şi miliarde de flori o împodobesc, aici, la „I Giardini di Zoe”.

Câteva zile mai frumoase au convins corcoduşii ornamentali să îşi îmbrace fastuoasele veşminte de bal. Nu contează că eşti de viţă nobilă sau neam de rând, pomii s-au aliniat ca pentru un cuplu regal şi te conduc elegant către inima împărăţiei florilor.

Palatul care se înalţă exuberant în faţa vizitatorului, cu ziduri groase de gard viu şi perdele aurii de forsythia, îşi închide cupola roz sub cerul azuriu. Sute de corcoduşi îşi întind ramurile bogat înflorate peste aleea de piatră.

Peste tot unde priveşti simţi mâna omului ca ucenic bun al lui Dumnezeu. Roiuri harnice de albine verifică degrabă dacă fiecare floare este unică şi desăvârşită. Alături, pârâul strânge în insule colorate petalele plecate în ploaie binecuvântată peste creştetele vizitatorilor.

Fiecare suflet care ajunge aici înţelege că păşeşte într-un loc magic şi se răsfaţă cu delicatesele locului pregătite în cuptoarele abia pornite ale lui martie.

Simţurile aleargă liber să prindă toate nuanţele şi aromele. Unii se opresc şi respiră cu adevărat pentru prima dată în acest an. Alţii se adună pentru fotografii cu speranţa că imaginile vor surprinde măcar o parte din minunăţia care îi înconjoară.

Aşa ar trebui lumea perfectă să fie: „Este … spectaculos! Îmi place foarte mult, parfumul este ameţitor, miroase atât de frumos! Ai impresia că miroase a miere locul acesta de la intrarea în aceste grădini!

Aş reveni în fiecare zi pentru spectacolul pe care îl oferă florile. Nepoțica mea spunea când adia vântul: „Uite, mami, ninge!”, mărturiseşte o femeie, venită aici cu Lea, o copilă cu ochi de zambilă.

La capătul coridorului roz, statui impresionante cu lei te anunţă că intri cu adevărat în curtea regală de pe Valea Mureşului. Curtenii sunt aşezaţi meşteşugit în straiele lor verzi de foioase, croite falnic în suliţe ce par să provoace văzduhul; în forme molcome, cu curbe ademenitoare sau cu gărzi aliniate la milimetru.

Ici şi colo, fântâni îşi susură prospeţimea, dar şi aici cei mici găsesc o lume ascunsă: roiesc în jurul apelor, le încearcă cu degete mici şi le degustă încântaţi de parcă ar fi şuvoaie de ciocolată.

Foto: Marius TURC

Câţiva se opresc fermecaţi şi le cer undelor o clipă de magie plătită cu bănuţi. Domnişoarele de onoare sunt multe şi atrag privirile cu rochiţele lor viu colorate: ba aşteaptă rânduite vreo odraslă regală, ba se strâng în grupuri ascunse prin grădini, să şoptească şi să chicotească fericite. În genunchi, câţiva oameni le ascultă sporovăiala.

Copiii aleargă şi ţopăie precum spiriduşii şi zânele văzute doar de sufletele curate. Vârtejuri mici de petale le conduc joaca, de sus, de pe deal, către gazonul bine îngrijit. Am scris gazon?! Iertare… E pardoseala de smarald a sălii tronului!

„I Giardini di Zoe” este un tărâm cu adevărat fermecat: poţi să fii aici un simplu muritor, să te transformi în fotograf, să alegi să fii un bun cronicar, un grădinar priceput, un artist cu har, ori să fii pur şi simplu un om care înţelege cum ar trebui să fie viaţa: desăvârşită, liberă, plină de zâmbete … Locul aceasta este perfect pentru mirese cu rochii luxoase, dar şi pentru oameni care se plimbă cu tălpile goale: e rai şi terapie.

Şi, ca la orice curte „regală”, o suită de oameni pricepuţi, lucrează nevăzuţi: „Am pus în octombrie 50 de mii de bulbi de lalele, soiuri care înfloresc pe o perioadă mai lungă – unele în martie, altele în aprilie, câteva în mai – ca să prelungim bucuria pentru toți cei care vin”, explică Ramona Morar.

Vestea despre grădinile aristocrate de lângă satul Banpotoc s-a împrăştiat în toată colţurile ţării şi de peste tot vin oameni să admire locul bine făcut, care dovedeşte că zicala „Fă rai din ce ai!” este complet adevărată. „Domnul Giovanni Salvatelli și-a dat voie să creeze, nu a respectat regulile peisagisticii, s-a jucat, dar s-a jucat cu multe soiuri de plante, în jurul unor obiecte masive de decor, toate aduse din Italia.

A creat o armonie după placul lui”, explică administratorul. Alături de Ramona Morar, ai putea străbate timp de o zi fiecare alee, poţi poposi minute în şir lângă o lalea ca o cupă de îngheţată sau te poţi bucura de clopoţeii unei fritillaria imperialis. Zambilele parfumate ca o stradă pariziană nu mai au nevoie de prezentare.

Şi, pentru că visele frumoase nu au capăt, proprietarul grădinii s-a decis să extindă paradisul. Lângă „Giardini di Zoe”, se conturează deja alt spaţiu: „Lucrăm de 22 de ani și suntem recunoscători pentru fiecare vizitator care ne trece pragul și care dau mai departe vestea despre frumusețea grădinilor. Astfel avem posibilitatea să extindem pe alte patru hectare.

Viitorul labirint

Vom face „Giardini di Achille”, după numele celui de-al doilea nepot al domnului Giovanni. Pregătim aici multe surprize, inclusiv un labirint pe care îl vom inaugura în acest an”, anunţă Ramona Morar.

„Giardini …” sunt deja unul dintre locurile preferate ale pasionaţilor de fotografie: Marius Turc, Florin Muntean, Cristian Resiga sunt doar o parte dintre cei care au poposit aici să surprindă vraja dezlănţuită a corcoduşilor de martie. Timişoreanul Răzvan Vitionescu a venit într-o sâmbătă şi a revenit duminică cu ai lui.

Luni scria: „Imaginează-ţi că a venit primăvara, că te plimbi pe aleile cu pomii proaspăt înfloriţi şi te bucuri de mireasma lor. Acum opreşte-te din imaginat şi mergi să te bucuri de o plimbare în acest colţişor de Rai. Eu am fost două zile la rând să îmi hrănesc sufletul şi plămânii cu mireasma pomilor înfloriţi.” Pe lângă magie şi terapie, „I Giardini…” sunt o lecţie minunată : raiul se face cu multă trudă. Cu adevărat, lucrul care contează este cel făcut cu pasiune, cu gândul la omul de lângă tine.